joi, 21 februarie 2013

Fiul Risipitor

Fiul Risipitor este un roman scris de Radu Tudoran.
L-am citit in urma cu aproape 2 ani si imi aduc aminte ca atunci cand am deschis la prima pagina nu m-am mai oprit pana la 100. Daca nu trebuia sa ma odihnesc, pentru ca asa suntem programati, probabil ca o citeam pana in zorii zilei, pe nerasuflate.
Am citit-o cu pofta, cu placere, am simtit-o si am trait fiecare intamplare, fiecare deznadejde, fiecare speranta.
Nu va zic -din nou- prea multe despre ea, ci doar ca merita, este atat de reala, povestea de iubire pana la dependenta, asteptarea, sacrificiul, intoarcerea, implinirea si din nou asteptarea, frustrarea, repulsia, apoi iar dragostea. Este o lectie de viata, nu doar o poveste de iubire.

Va daruiesc cateva pasaje, ca sa va faceti o idee. Nu veti regreta, cartea este minunata, de fapt nu prea imi gasesc cuvintele:

" -Vreau să stai cu mine. Tu ai douăzeci şi câţi de ani?
-Şi şase.
-Când au trecut?
-În lipsa ta.
-Trebuie să-mi dai viaţa înapoi! Mi-ai luat-o când aveam paisprezece ani; de-atunci rătăcesc după tine, ca umbra ta. Când te-nchini, mă închin şi eu, fără să vreau; când râzi, râd la fel, când gemi, ma doare aici ceva. Într-o vreme, dacă mi-ai fi spus că la miezul nopţii, în locul lunii are să răsară soarele, aş fi stat ca o proastă noaptea întreagă la geam şi l-aş fi aşteptat să răsară.
-Eva, dacă ţi-aş fi spus eu că soarele răsare la miezul nopţii, să ştii c-ar fi răsărit; n-ai fi aşteptat degeaba."

" - Spune-mi că n-ai să mai pleci niciodată!
- Acum sunt cu tine!
- Nu ştiu prea bine ce simt acum; poate o arşiţă...parcă ar fi o zi de secetă, când îţi e sete şi ţi se usucă gâtul...Pe urmă simt cerul coborând, greu şi fierbinte...Pe urmă simt orizontul întunecându-se, apropiindu-se, încercuindu-mă. Şi vin nori negri, negri..Pe urmă văd fulgerele şi aud tunetele...Pe urmă simt ceva ca o ploaie de vară, repede, puternică, bună..Tu eşti arşiţa, şi norii, şi fulgerul, şi ploaia de vară. Îmi place cum miroase dragostea ta. Miroase a argilă udă şi a lemn de salcâm...Daca aş muri într-o zi, aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă întâmplare din viaţa mea..A fost un timp de dragoste, fără altă semnificaţie.
Şi în fumul albastru al ţigării tale, am descoperit visele mele cele mai frumoase!
- Să nu-ţi fie frică. Am să mă întorc întotdeauna! Până la sfârşitul ultimului sfârşit!..."


4 comentarii:

  1. Este extraordinara,pana acum am bifat-o de vreo 3 ori:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, este genul de carte pe care nu o uiti...si pe care vrei sa o recitesti

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca prezint si eu cateva carti pe blogul meu te superi?

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar te rog, poate le comentam sau mai aflu cate ceva...doar sa nu dai multe detalii despre continut :))

    RăspundețiȘtergere