Traditii romanesti de Sfantul Andrei

               Pentru ca se apropie, sa ne amintim de cateva obiceiuri vechi.
               In ziua de Santandrei se sarbatorea o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei, primul propovaduitor al crestinatatii pe teritoriul Daciei. Se pare ca dacii l-au respectat foarte mult pe Apostolul Andrei daca ziua lui de celebrare, 30 noiembrie, a inlocuit o divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele divinitatii s-a pierdut, dar noaptea de 29 spre 30 noiembrie pastreaza pana in zilele noastre numeroase ritualuri precrestine. 

Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in noaptea de Santandrei, petreceri ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. Petrecerea se numea Noaptea Strigoilor,  cand strigoii vii isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, etc.
 
In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul  Usturoiului, era in toi.  Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, mancau, glumeau,ca la un adevarat Revelion. Amintim ca aceasta petrecere se desfasura in Postul Craciunului. Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra la icoana, pentru a se folosi peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor.

                     Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales in Noaptea Strigoilor. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din flori nascut de o femeie etc. In Noaptea Strigoilor  isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti.

                Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung in Lumea de dincolo din anumite motive: au fost Strigoi in timpul vietii sau au fost oameni obisnuiti, dar  nu li s-au facut rosturile la inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferinte: aduc moarte, boala, molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele pe care le aduc, strigoii morti pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Atunci cand strigoii morti nu aveau cu cine sa se razboiasca, mergeau pe la casele oamenilor pentru a face rau, de aceea si toate aceste metode de aparare impotriva lor.

                   Atmosfera devenea si mai apasatoare la Santandrei. In aceasta zi lupul isi poate indoi gatul teapan, devine si mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic sau om, nu mai are scapare. Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei. 

               In Bucovina, de Sf. Andrei nu se matura si nu se scoate gunoiul din casa, iar femeile nu se piaptana, pieptenele reprezentand in basme padurea, adica locul unde salasluiesc lupii. 

              Sarbatoarea de Sfantul Andrei aduce cu ea multa energie spirituala, numai buna pentru a fi valorificata in farmece de dragoste. Una dintre traditii sfatuieste fetele nemaritate sa coaca o “Turtica de Andrei”  foarte sarata si sa o manance inainte de culcare. Baiatul care vine in vis sa ofere apa pentru a calma setea fetei, este ursitul acesteia.

Pana in zilele noastre s-au pastrat o parte din aceste credinte precrestine, dar multe s-au pierdut. La fel si teama de strigoi. Totusi, imi amintesc ca atunci cand eram mica, mama intotdeauna ungea usile si geamurile cu usturoi, in ajun de Sf Andrei. Tot in ajunul de Santandrei se pune grau la incoltit de catre fiecare membru al familiei. Boabele de grau se pun intr-un vas, pe un strat subtire de pamant sau vata care este udat constant. Graul ar fi indicat sa se pozitioneze langa fereastra, pentru a avea destula lumina. De Anul Nou se interpreteaza norocul si sanatatea ce va fi harazita fiecaruia in anul ce va urma, in functie de inaltimea si grosimea firelor de grau.