Daca - Joseph Rudyard Kipling

 In dimineata asta m-am trezit cu aceasta poezie in minte, si nu a fost intamplator. De curand ne-a fost dat sa ne aflam in preajma unor persoane care, sa zicem ca ne-au pus pe ganduri. Adica genul cu foarte multi bani, care timp de 2 ore sau mai mult vorbesc doar despre telefoanele lor de ultima generatie si despre masini...credeti-ma ca e obositor sa ii asculti...bine, oricum pe noi astia, mierenii, nici nu ne bagau in seama. Vorbeam cu Stefan ca daca scoteam noi telefoanele pe masa, se ridicau si plecau, sau vomitau instant :)) Poate cunoasteti si voi genul, acei oameni care se simt jenati ca esti prin preajma, pentru ca nu te considera egalul lor, cu toate ca ai mai multa scoala si mai mult bun simt, aceia care daca nu esti la masa lor, cu toate ca te cunosc, se prefac ca nu te stiu,
genul care atunci cand este salutat, se face ca nu te vede, cu toate ca te fixeaza cu privirea...In fine, am hotarat sa ii evitam, dar mi-au adus in minte aceasta minunata poezie, pe care am invatat-o in clasa a 6-a sau a 7-a, in prima ora de Cultura Civica (oare se mai face si acum?) Am iubit aceasta creatie, asa cum e ea prezentata aici, pentru ca asa era in scoala. Nu e traducerea perfecta dupa original, dar repet, asa am invatat-o eu, asa imi place si mesajul este acelasi:



Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd,
Si fiindc-o ai te-apasa sub vorbe care dor,
Daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred,
Si-i ierti, si nu te superi de indoiala lor,

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
Daca izbit de ura, nu te razbuni urand,
Si totusi, nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept,

Daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci,
Sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel,
Daca-ncercand triumful sau prabusirea, taci
Si poti prin amandoua, trecand, sa fii la fel,

Daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
Rastalmacit, naivii sa-l duca in ispita,
Sau truda vietii tale inspulberata-n vant,
De poate iar s-o'nalte unelata-ti prea tocita.

Daca poti strange toate castigurile tale,
Ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa,
Si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
Fara sa spui o vorba de neizbanda ta,

Daca poti gandul, nervii si inima sa-i pui
Sa te slujeasca inca peste puterea lor,
Desi in trupul firav o alta forta nu-i
Afara de vointa, ce le impune - spor!

Daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
Si lang-un rege umbli ca lang-un oarecare,
Daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit,
Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare,

Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu
Vei fi pe-ntreg pamantul deplin stapanitor,
Si mai presus de toate, un OM, copilul meu!